Despre obligația de confidențialitate a avocatului în privința informațiilor luate la cunoștință din dosarul de urmărire penală

Publicat în Februarie 14, 2014

1. Potrivit art. 94 al. 5 din noul Cod de procedura penala[1], “In cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinţa cu ocazia consultarii dosarului”. In prealabil, art. 94 al. 1-4 arata, in esenta, ca avocatul are acces la dosar in faza de urmarire penala, cu anumite restrictii, ce tin de buna desfasurare a procesului penal.

2. Textul analizat – al. 5 al art. 95 – poate ridica o reala si serioasa, dar si ingrijoratoare, problema de interpretare.

Apreciem ca sunt doua directiile spre care s-ar putea indrepta modalitatea de interpretare si aplicare a acestui text legal.

Intr-o prima varianta, s-ar pute afirma – in baza unei metode strict literale si restrictive de interpretare – ca avocatul, dupa ce consulta dosarul, efectueaza copii de pe actele din acesta si/sau isi ia anumite notite din acesta, nu ar avea posibilitatea sa divulge informatiile respective nimanui, nici macar clientului sau (parte in acel dosar). Aceasta opinie ar putea avea ca argument faptul ca textul nu distinge intre persoanele fata de care exista obligatia de confidentialitate ori altfel spus, nu arata expres ca se excepteaza de la aceasta obligatie clientul avocatului.

A doua interpretare – conforma, de altfel, cu obligatia generala a avocatului de a pastra secretul profesional[2], s-ar plia pe ideea ca avocatul nu are dreptul sa divulge informatiile si actele din dosarul de urmarire penala, cu exceptia clientului sau.

3. Nu putem sa ne raliem decat celei de-a doua opinii.

O interpretare in sensul ca avocatul nu are dreptul sa divulge clientului sau informatiile din dosarul de urmarire penala ar fi una de-a dreptul absurda si in contra oricarei logici juridice.

Intr-adevar, care ar mai fi scopul accesului avocatului la dosar, daca ulterior acesta nu ar putea discuta cu clientul sau (prin ipoteza, suspect ori inculpat in acel dosar) despre informatiile pe care avocatul le-a aflat din dosar?

Mai mult, o asemenea interdictie ar incalca natura si esenta dreptului la aparare, prevazut dupa cum se cunoaste, in numeroase acte normative, interne si internationale (art. 6 din Conventia EDO, art. 24 din Constiutia Romaniei, art. 10 din noul Cod de procedura penala etc.) si al carui element central este tocmai colaborarea efectiva si nerestrictionata dintre client si avocat[3].

De altfel, si textele din legislatia specifica profesiei de avocat converg in aceeasi directie. Astfel,  art. 7 al. 1 si 2 din Statutul profesiei de avocat stipuleaza ca: “Intr-o societate intemeiata pe valorile democratiei si ale statului de drept, avocatul are un rol esential. Avocatul este indispensabil justitiei şi justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si interesele acestora. El este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau (s.n. – F.R.)”, respectiv ca: “Avocatul are indatorirea de a-si indeplini cu constiinciozitate, onoare si probitate profesionala obligatiile fata de client, in raporturile cu persoanele fizice, cu autoritatile si institutiile publice sau private, cu alte persoane juridice, cu ceilalti avocati, precum si în relatia sa cu publicul in general”.

Si, poate cel mai important, art. 7 al. 3 arata ca “In exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restrictii, presiuni, constrangeri sau intimidari din partea autoritatilor sau institutiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Libertatea si independenta avocatului sunt garantate de lege”.

Asadar, este nu doar un drept, dar chiar o obligatie ca avoctul sa comunice clientului sau informatiile luate la cunostinta din dosarul de urmarire penala, pentru realizarea unei aparari reale si efective.

4. Asa stand lucrurile, se naste intrebarea: care a fost scopul instituirii acestui text legal de catre legiuitor?

A dorit acesta sa reia si sa particularizeze principiul secretului profesional al avocatului? Ori, cu adevarat, a intentionat legiuitorul sa interzica avocatului sa comunice clientului sau date si informatii din dosarul de urmarire penala, incalcand astfel numeroase norme legale si constitutionale, conventii internationale si principii ce guverneaza activitatea avocatului?

Fiind consecventi cu opinia exprimata mai sus, singurul raspuns legal, firesc si in logica juridica este ca tot ce s-a dorit a fost sa se reia si sa se reconfirme principiul secretului profesional al avocatului, caruia ii este interzis sa divulge oricarei persoane decat clientul sau, informatiile legate de o anumita cauza.

Un argument in plus il constiutie si acela ca noul Cod de procedura penala nu prevede nicio sanctiune expresa si distincta de sanctiunile disciplinare aplicabile avocatilor, in legatura cu nerespectarea acestui text de lege, ceea ce insemna ca in discutie este vorba exclusiv despre principiul pastrarii secretului profesional, asa cum este el reglementat de la bun inceput in legislatia organizarii profesiei de avocat.

5. Asadar, in ce ne priveste, este evident ca, dupa ce ia la cunostinta informatii dintr-un dosar de urmarire penala, avocatul poate si chiar este obligat sa le impartaseasca clientului sau, dar ii este interzis sa le divulge altor persoane.